În acea zi, o femeie fixistă de fel, a ieșit de pe scara blocului. A mers doi pași, s-a oprit, a întors capul și a observat că încuietoarea interfonului este stricată.
În partea cealaltă a orașului, un copil curajos de fel, a chemat liftul. A intrat în lift, a apăsat pe butonul P și zâmbind euforic, a început să sară cu mingea pe care o primise de la tatăl său, înainte să-i părăsească pe el și pe mama lui.
Femeia fixistă se întoarce la interfon, îl meșterește puțin și se hotărăște să cheme un reparator. La telefon răspunde Stroe, un bărbat care de dimineață a uitat să-și încheie geaca. În timp ce ieșea pe ușă, geaca s-a blocat de clanță. Câteva secunde de întârziere, l-a făcut pe bărbatul instalator să se întâlnească cu vecina de la parter și să-l oprească de vorbă, timp în care un taximetrist și-a vărsat cafeaua și a oprit să se curețe. În acest timp, Stroe termină conversația cu vecina de la parter, iese pe ușa blocului, traversează drumul dintre blocuri și vede taximetristul nervos care tocmai terminase să se curețe de cafea. Urcă în mașină, nimerește verde la aproape toate semafoarele, coboară din taxi, intră în institulul la care lucrează, deschide ușa biroului și răspunde la telefonul la care suna femeia fixistă, disperată să repare încuietoarea interfonului.
În timpul acesta, în cealaltă parte a orașului, copilul, zis și Mirel, reușește să blocheze liftul. Începe să urle și să bată toți pereții. Mirel e un băiat deștept de fel și după ce gândește puțin la rece, sparge mingea care scoate un zgomot ce acoperă pereții întregului bloc.
În acest timp, la etajul 7, o femeie se sperie de zgomot și se ridică brusc din pat. Observă că a ratat din nou alarma, se spala mai rapid ca de obicei, se îmbracă, ia un colț de pâine în gură și gonește pe ușă. Cheamă liftul și îl aude pe copil urlând. Liftul nu merge nici chemat și cheamă un instalator.
În timp ce repară interfonul, Stroe răspunde la un apel urgent din partea cealaltă a orașului. Ceva cu un lift, nu înțelege prea bine, dar își sună colegul care a băut toată noaptea într-un club și nu mai aude nimic.
Femeia îl sună din nou pe Stroe și-i cere indicații.
Stroe răspunde nervos la insistenta femeie cu liftul și-i dă un alt număr, al unui bărbat care are liber azi, dar poate o ajută.
Femeia notează numărul și sună. Răspunde un bărbat care nu-și dă numele, pentru că nu suportă. Cu o seară în urmă, el adormise ca un prunc în fața desenelor, pe canapeaua din sufragerie, motiv pentru care acum, este odihnit și treaz de câteva ore. Femeia se recomandă a fi Anne și-i explică ce se întâmplă. Bărbatul îi închide telefonul, se schimbă rapid de pijamalele cu elefanți primită de la maică-sa la aniversarea celor 30 de ani de viață, intră în mașină și pornește spre Anne.
Anne coboară la parter și-și așteaptă instalatorul, care oprește mașina în fața scării, intră în scară și rămâne blocat. Anne se întoarce și-l vede. Privirea-i rămâne și ei blocată. Bărbatul mai face trei pași și ajunge în fața femeii. Îi șterge o lacrima care se prelingea pe obraz și-i șoptește: „Anne a mea?”. Ea nu se poate abține și printre hohote-i șoptește: „Neamțu meu? Muller, tu ești? După 7 ani, apari așa?”. Muller o privește cu mult drag și-o sărută: „Dumnezeu mi-e martor! Și a Lui e voia!”.
The end!
Puls Citadin 