Ieri am reușit să termin cartea de care vă spunea în postul anterior. Așa rău îmi pare că s-a terminat! Am tras de timp, pentru că-i destul de micuță și nu-mi doream nici în ruptul capului s-o termin.
O carte savuroasă, cu absolut în față. O carte care-ți face poftă de puțină vodka, alături de un umor nemțesc natural și incontestabil. M-am regăsit atât de mult în personaj, încât în unele pasaje, am avut impresia că eu sunt cea care scrie. Ce să mai … Kerstin Gier este pe placul meu. Îmi plac nemții, n-ai ce să-mi faci.
Dar să lăsăm asta. Firul narativ urmărește dorințele sinucigașe ale unei femei nu prea tânără, cu o nu prea reușită viață amoroasă și cu un job nu prea bine cotat. Asta nu ar fi o problemă, dacă familia nu prea susținătoare și deloc înțelegătoare, cu aspirații prea mari, uneori absurde, ar da dovadă măcar de un gram de înțelegere sau dacă numeroșii prieteni nu ar avea niște vieți atât de perfecte (aparent). Nu prea tânăra femeie, pe nume Geri, cu o famile numeroasă și o multitudine de prieteni în spate, decide așadar, să se sinucidă. Își pregătește minuțios moartea, nu înainte, însă, de a scrie fiecărei persoane importante din viața ei câte o scrisoare de adio, în care se dezgolește de adevăr și spune pe șleau ce crede ea cu adevărat.
Cu toate acestea, „O dată voia și omul să se sinucidă și …” apare o serie de întâmplări, mai mult sau mai puțin amuzante, care o împiedică pe Geri să se mai sinucidă. Numai că … toate scrisorile au fost deja trimise.
Mie, una, mi-a plăcut foarte mult. Este o comedie plăcută, deloc exagerată, ușoară (spre deosebire de cartea anterioară, care s-a prezentat cu o încărcătură cu mult mai mare) și, evident, amuzantă! Dacă cineva a citit-o sau se decide vreodată să o citească, ar face bine să-mi spună o părere.
Next: Vei fi acolo?, Guillsume MUSSO
Nu cred că-mi va plăcea, dar nu am altceva deocamdată. Am dat comandă de încă o carte de Khaled Hosseini. Abia aștept să vină! Până atunci, mă mai delectez cu o carte ușoară, scrisă de un autor de care nu cred că a auzit nimeni. (hihi) Asta pentru că sunt în perioada mea de literatură universală, contemporană. Trebuie să dăm o șansă și „no name”-urilor. Și pentru că nu-mi place să citesc autori cunoscuți și consacrați, doar pentru că e cool și dă bine la public. Aviz știu eu cui.
Vă pup și vă îmbrățișez!
Să ne recitim cu bine,
Andra.
Puls Citadin 